
Mă uit în cer, mă uit în pământ. M-am întrebat cine sunt. Gânduri se duc, vin Ca nişte păsări rotunde. Încotro? De unde? Glasuri mă strigă cu nume străine.M-aţi chemat pe mine? Sunt eu cel căutat? Mi se pare că vântul s-a înşelat ...Sângele meu nu-i al meu. Mi-e teamă să zic "mie" şi să zic "eu". Cu cel fel de drept Mi-aş umfla bârnele din piept Şi mi-aş întinde pe zarea Toată, spinarea? [...] Măcar dacă sunt? Mă tot uit în cer, mă tot uit în pământ, în baltă şi stuh şi adânc în văzduh.
Tudor Arghezi